Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.

De ce revelația întrupării și a învierii lui Iisus Hristos va rămâne mereu o temă de ardentă actualitate? Ce anume este definitiv, de neclintit, în intervalul acestei minuni fără seamăn? În ce măsură a reprezentat creștinismul un scandal pentru lumea în care a irupt și cât de mult a fost influențat de cele două paradigme de gândire ale Antichității? S-ar putea vorbi despre o pedagogie a suferinței și a însănătoșirii morale? Cât de important este registrul spiritual al postului în această călătorie ascensională spre un nivel de înțelegere menit să ne ofere bucuria întâlnirii cu Celălalt și cu propria noastră ființă interioară? Ce înseamnă a citi și a reciti Evanghelia în perioada premergătoare Sfintelor Sărbători Pascale și care sunt virtuțile tăcerii în tot acest răstimp? Cum se explică eterna pendulare a credinței omului între polul încrederii și cel al deznădejdii? Pe firul unor întrebări revelatoare, dialogul dintre Vasile Bănescu, teolog și purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, și publicistul și scriitorul Cristian Pătrășconiu prilejuiește o stăruitoare incursiune în miezul mesajului evanghelic, urmând calea regală pe care Hristos ne îndeamnă să ne îndreptăm pașii, pentru ca, prin post, împăcare și primenire sufletească, să descoperim adevărata bucurie, dar și credința, speranța și dragostea călăuzite de lumina divină.

13.04 „Noțiunea de persoană e fundamentală în creștinism. Dumnezeu este un Dumnezeu personal, este un Dumnezeu treimic personal – o altă taină și un alt scandal – și alege să se întrupeze într-o persoană.”

25.21 „Paștele ca dat – Paștele acesta pe care îl ai – e Paștele cu care te întâlnești într-un mod inevitabil când ești instalat într-o paradigmă religioasă. Adică el vine oricum spre tine. Dar nu e suficient; aș spune că e registrul superficial al problemei...”

37.59 „Aș spune că nu poți atinge bucuria, ca stare, decât trecând prin suferință. Nu le-aș separa. Postul în sine, ca traseu duhovnicesc, presupune un tip de suferință.”

46.17 „Neclintite rămân evenimentele istorice care au fost înregistrate de martori oculari, există martori ai învierii lui Hristos, L-au văzut sute de oameni după înviere, nu doar apostolii, nu doar Maria Magdalena, pentru că Hristos a mai rămas după înviere pe pământ patruzeci de zile...”

1.03.48 „Nu există o alternativă la învierea lui Hristos. Există un imn liturgic în care se spune că moartea nu a putut înghiți viața. Pe cruce, viața nu a putut fi înghițită de moarte.”

1.10.38 „Aș spune: o tăcere elocventă, o tăcere care să transmită ceva. Într-adevăr, sunt lucruri atât de profunde, atât de fine, în fața cărora trebuie să alegi tăcerea.”

1.24.51 „De aceea, creștinismul, ca mod de viață, presupune o relație blândă. «Fericiți cei blânzi», spune Hristos, pentru că asta vindecă, de fapt.”